O PACE DE SURPLUS

    Recitesc ALVIN TOFFLER, PUTEREA ÎN MIȘCARE, care este, după spusa autorului, ”apogeul a douăzeci și cinci de ani de efort pentru a găsi un sens al uluitoarelor schimbări care ne propulsează în secolul XXI.

   Este al treilea și ultimul volum al unei trilogii care s-a deschis cu ȘOCUL VIITORULUI. a continuat cu AL TREILEA VAL, iar cu PUTEREA ÎN MIȘCARE se încheie.”

   În ultima parte a acestei lucrări ce radiografiază PUTEREA ÎN MIȘCARE, în capitolul LIBERTATE, ORDINE ȘI ȘANSĂ, citim

   *** „Puterea implică o lume care combină atât șansa cât și necesitatea, haosul cât și ordinea. Dar puterea mai este legată și de biologia individului și rolul guvernului sau, mai general, al statului.

   *** Nevoia de ordine este aceea care oferă principala justificare a însăși existenței guvernului.

Cel puțin de la CONTRACTUL SOCIAL al lui ROUSSEAU și sfârșitul dreptului divin al regilor, statul a fost considerat parte dintr-un contract cu poporul - contract de garantare sau furnizare a ordinii necesare în societate.

   Fără sodații, poliția și aparatul de control al statului, ni se spune, bandele de tâlhari ne-ar lua în stăpânire toate străzile.

    *** Extorcarea, violul, jaful și omorul ar sfâșia ultimele zdrențe din fațada subțire a civilizației.

Dar dacă prima funcție a statului este de a asigura ordinea, cât de mult înseamnă destul?

   *** Când un stat impune controlul de fier asupra vieții cotidiene, înăbușind chiar și cele mai moderate critici, își face cetățenii să tremure de frică în case, cenzurează știrile, închide teatrele, revocă pașapoartele, bate în ușă la patru dimineața și smulge părinții de lângă copiii care țipă- pe cine servește?

Cetățeanul la nevoie după un grăunte de ordine - sau statul însuși, apărându-se de ofense?

  Când oferă ordinea stabilitatea trebuitoare pentru economie - și când strangulează dezvoltarea necesară?

   Există, pe scurt, pentru a face o analogie cu Marx, două feluiri de ordini.

Una s-ar putea numi ”ordine socialmente necesară.” Cealaltă ORDINE DE SURPLUS.

   ORDINEA DE SURPLUS este acea ordine excesiv impusă  nu în beneficiul societății , ci exclusiv în folosul acelora care controlează statul. Ordinea de surplus este antitezaordinii benefice, sau socialmrnte necesară.

   Regimul care impune ordinea de surplus asupra cetățenilor se autoprivează de justificarea rousseauiană a propriei existențe. Statele care impun ordinea de surplus pierd ceea ce confucianiștii numeau MANDATUL CERULUI.

   Astăzi, își mai pierd și legitimitatea morală într-o lume interdependentă.   

  În noul sistem, ele atrag nu numai atenția opiniei globale , ci și sncționarea statelor legitimate moral.”

   EXTRAPOLÂND, AȘA-NUMTA ”PACE DE SURPLUS” , PE CARE trump voiește s-o impună prin anexarea GROELANDEI, este o palmă dată LIBERTĂȚII, SIMBOLUL AMERICII!

   Păcat că LIBERTATEA nu-i decât o statuie!

SĂ SPERĂM CĂ RESTUL LUMII NU DOARME! NU MAI DOAR ARME?!

    COSTEL ZĂGAN