ANTA RALUCA BUZINSCHI (1964-1983)

 ***

PĂPUȘA

Păpușa de cârpă sunt eu.

Numai să nu ating prea multe în jur

Fiindcă sunt periculoase.

Perna care este moale și neîndurătoare

are funcția de a face să pui capul pe ea

Și numai asta,

Și eu nu pot lăsa capul în jos.

În paiele din mintea mea

Un bărbat acoperă cu paie o femeie

Ca să nu-i fie frig.

***

E CASA GOALĂ, PRIETENI...

Stau în gazdă la voi, oameni,

Stau pe-o margine de pat,

Mă culc pe perna dubioasă din bucătărie,

Cearceaful nu e spălat demult.

Mănânc pe un colț de masă,

Cu picioarele strânse

Nu mă pot dezbrăca în chiloți și maieu, cum

e mai comd,

Ci mă îmbrac în capotul meu vechi,

Treceți prin bucătărie, fiindcă veniți să

mâncați pe rând,

Mă treziți din somn

Și vă scuzați cu glas de stăpâni

Iar eu zâmbesc în silă

Și eu nu mă pot mândri, măi oameni,

Că după ce-o să termin liceul

O să am casa mea,

Că o să mă mărit

Și o să am plozi și bărbatul meu,

Vederea mi-e încețoșată de-un ochi limpede de 

geam 

Și simt din spate căldura

Cuptorului pe picioarele desculțe

Și din fața curentului de la geam,

Afară casele sunt în demolare,

Și mă resemnez și mă duc să moi o bucată de

pâine în sos.

***

AL PATRULEA ANOTIMP

Preotesele toamnei,

frunze nebune...