TRADUCERI IMAGINARE - COSTEL ZĂGAN WILLIAM SHAKESPEARE SONETUL UNU Frumuseții îi dorim copii chipului ce-o poartă dăinuire trezită-n primăveri târzii de-a pururi gata-i de iubire. O flacără ți-e mic dejun foamea în rucsac rămâne, și fumul arată că ești bun - în suflet se coace-o pâine. Ești astrul din întuneric, pe buze-i chiar primăvara, iar binele, de-a pururi sferic, începe când se rupe sfoara! Mai crud e cuvântul decât cuțitul ce-ți sfârtecă iubirea cu infinitul.
